Sunt o glumă ;;

Părul mi se zbârleşte pe mâini , deschid uşa .Scârţâitul uşii nu-mi dă pace , răsuflu un fum de ţigară. Mă simt nasol , privesc oglinda şi ochi-mi injectaţi , adaug un rânjet şi-mi şoptesc că totul va fi bine , sunt conştientă că totul nu va fi aşa cum prezic într-o reflecţie morbidă.

Continui să-mi vorbesc singură , îmi vine să râd , am impresia că sunt tâmpită , ce morţii tăi ţi-am făcut de nu poţi să dormi liniştit? De ce eşti bulangiu? De ce te porţi aşa?De ce pula mea parcă ţi-aş fi făcut ceva... nu mă refer la cineva anume aşa sunteţi toţi! Vorbesc în rime de Nane , simt că fumul nu mai îmi pătrunde plămânii , nu mă cunoşti , nu mă vei cunoaşte aşa când pe la spate mă vorbeşti.

Coae mă piş pe totul , şi simt că dacă sunt arogantă sunt eu; nu , nu e aşa. Agitată , continui să zâmbesc ştiind că sunt doar o glumă , arunc chiştocul , şi îmi şterg zâmbetul de pe buze. 

Apăs slab mişcând uşor robinetul apei , lasând jetul rece să curgă... în podul palmei strâng câteva picături indubitabile şi le străpung de textura feţei mele , ridic privirea din nou în oglindă.

Opresc apa lent , l-a fel de rapid ca şi atunci când i-am dat drumul. Oftez şi ies din cameră.

Viaţa mea este din ce în ce mai bună, mă aşez pe pat şi încerc să-mi fac uitat numele.