Privesc înapoi şi nu observ decât nişte persoane atât de cunoscuteşşi de dragi... dar stau cu spatele spre mine , ignorându-mă şi făcându-mi inima să palpiteze de durerea suferinţei pierderii lor.Dau din umeri , şi merg mai departe pe cărarea pierzaniei , hotărâtă să astup gaura formată în centrul inimi mele. Mă simt precum un corp posedat de o vrajă. Ghinionul mă urmăreşte, dar poate că doar încearcă să mă îndepărteze de rău.
Meditez , mă infiltrez uşor uşor pe un canal de scăpătare şi trag o dungă între mine şi ei. Mă simt exclusă din propria-mi viaţă. Din propriul jurnal 3D pe care în încui într-un sertar cu o mini cheiţă , de un lacăt copilăresc din aluminiu.
Vă iubesc , dar vă urăsc. Vă iubesc mai mult decât vă urăsc ,dar în curând am să vă urăsc mai mult decât vă iubesc.
Prietenii ti-i alegi,dar dupa o perioada vor deveni simple numere de telefon care le ai in agenda si simpli oameni pe care ii saluti pe strada.
RăspundețiȘtergerePrietenii vin si pleaca,se schimba mereu.
Nu renunta la prieteni,cel putin nu la toti.