-lonely hearts, lonely nights.

E dureros, totul in jurul meu se destrama, stiu, stiu ca doar eu sunt vinovata...puterea mea de distrugere e nemasurata. Sunt un robot, am fost creata pentru a distruge tot ce ma poate ajuta, ma iubesc si ma urasc.
Sunt scarbita de ceea ce fac, stiu prea bine ce pot crea, dar stiu mai bine ce pot destrama. Imi place sa ma ranesc singura, sunt o fire masochista, dar iubesc sa trag si alte persoane dupa mine, iubesc sa ma auto-distrug, din interior.
Totul incepe cu o inima, o las sa iubeasca, sa simta emotii, sa bata nestapanit pentru acea persoana, o las sa dispere, sa moara de nerabdare, iar apoi explodez. Devin inconstienta, nu o mai las sa gandeasca, creierul meu este speriat, iar inima tacuta.
Rautatea acea interioara, stinsa cu o buza inchisa de filtrul tigarii, nu poate fi oprita doar pentru o secunda, iar atunci cand inima reuseste sa-si strecoare un cuvant...este prea tarziu.
Ma urasc, intr-adevar, dar orice as face, nu ma pot schimba. Sunt egoista, intr-adevar, disper dupa a avea acel lucru langa mine.
Astept...sa fiu trezita cu o palma la realitate, sa ii aud vocea si sa-mi spuna ca sunt o cretina, iar in momentul in care as schita un cuvant sa imi fie refuzat de un sarut. Imi doresc, imi doresc multe, am vise si sperante, desarte, inimaginabile, poetice.