Cum e dupa ce inima iti este zdrobita, dar cineva iti aduna bucatelele si incepe sa le lipeasca? Nu stii? Inseamna ca esti inca trist... Nici nu stiu cum sa-ti descriu acest sentiment, fluturasi in stomac, zeci de zambete pe chipul tau...totul este ceva ce nu ai mai vazut de mult. Vocea lui te duce la disperare, te face sa te simti din nou fericita...
Ma porti pe o aripa in visul tau, in fiecare seara.
Zilele sunt numarate, incerc din rasputeri sa nu simt aceasta disperare de a ma culcusi la pieptul tau, incerc din rasputeri sa nu tanjesc dupa buzele tale...caci le-am gustat aroma, imi pot aminti fara sa rasuflu...sunt dulci, cu aroma tigarilor, moi si usor uscate.
Ma simt ciudat, oare pentru ca acest sentiment nu l-am purtat in piept niciodata? Aceasta nerabdare de a te revedea ... In acest moment presupun ca ma visezi, caci eu ma gandesc la tine...
Cum ai reusit? Oare si eu am facut acelasi lucru? Ti-am amintit cum e sa ai emotii? Sa vrei sa mori in bratele unei persoane? Hmpf...eu asa cred...si ma simt extraordinar...ma simt de parca tot ce mi se intampla in jur nu este real, doar tu esti cel real.
Vocea ta e mai mult decat minunata...chiar si acum, cand nu o aud, doar mi-o amintesc, disper, disper sa o aud din nou...
Astept cu nerabdare ca fulgii de nea sa cada din cer, pentru ca atunci stiu ca vei veni...atunci o sa fiu acel fluture in palma ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu